Atentie la neatentie!

Cu siguranta ati simtit cel putin o data ca cel care ar trebui sa va serveasca intr-un restaurant, cafenea, magazin s.a.m.d. nu are nici cea mai mica intentie sa o faca? Sau o face dupa vreo 20 de minute?

Am sa va povestesc pe scurt o intamplare petrecuta luna trecuta in Bucuresti la reintoarcerea mea si a sotului meu din vacanta.

Pentru ca era o zi cu soare, noi eram relaxati si nu ne grabeam, am decis sa ne oprim la o terasa din centrul vechi, loc in care doar o singura masa era ocupata. Am decis sa bem ceva aici la gandul ca nu vom sta mai mult de 30 de minute. Apare un tanar care ne saluta politicos, ne lasa meniurile pe masa si pleaca. Decizia noastra a fost rapida, adica am ales o cafea si o bere. Problema a aparut cand nu mai aveam cui sa-i spunem ceea ce ne dorim pentru ca nu mai venea nimeni. Repet -la aceasta terasa eram noi doi si inca alte doua persoane! Trec 10 minute, trec 15, trec 20 - Nimeni! Desi sunt o fire rabdatoare si intelegatoare, in acest caz limita "asteptarii" era deja depasita si am decis sa plecam.
Ne-am ridicat si am plecat fara sa ne intrebe nimeni nimic. 

Am decis sa alegem un alt loc. Alta terasa, alta abordare la fel de neprofesionista.
Fiind in jurul orei 12.00, intr-o zi de vineri, terasele nu abundau de clienti, deci promptitudinea serivirii clientului ar fi trebuit sa fie un lucru mai mult decat sigur.
Ne-am asezat. Dupa 10 minute in care am ascultat toata conversatia si rasetele barmanului si ale ospataritei, apare o domnisoara care ne intreaba ce dorim. Nu stim ce dorim pentru ca nu primisem un meniu..... Aduce meniul, ne decim, trec alte 10 minute pana vine domnisoara. "V-ati hotarat?", ne intreaba ea. Noi raspundem ca da, sotul meu spune primul. Intorcandu-se la mine  - "Tie ce iti aduc?" - eu ridic surprinsa din sprancene, fac o pauza de cateva secunde si comand o cafea.
Discutia a continuat in aceeasi varianta "per tu" pe toata durata sederii acolo, pe langa faptul ca pentru o bere si o cafea am asteptat alte 15 minute. Motivul - barmanul vorbea aprins la telefon si are foarte absorbit de discutie in timpul programului.

Voi insista mai mult intr-un articol separat despre abordarea extrem de familiara si nepermisa in domeniul prestarilor de servicii, pe care o primim noi clientii si pe care o toleram fie din prea mult bun simt al nostru, fie de rusinea celui / celei care ar fi trebuit sa invete sa utilizeze pronumele de politete in cei primii 7 ani de casa. Sau au uitat ce au invatat acasa, ca sa nu invinuim bietii parinti, dat fiind mediul destul de tupeist (va rog sa-mi scuzati cuvantul folosit) in care traim.

Si pentru ca nu puteam sa plec de acolo fara o mica atentionare pentru domnisoara, care a fost amabila in general, dar a uitat ca indiferent ce varsta are clientul din fata ta E OBLIGATORIU sa i te adresezi cu DUMNEAVOASTRA, i-am spus in privat ca daca doreste sa aiba un job relaxant si sa primeasca tot ce este mai bun de la oameni (apreciere, promovare si recompensa) trebui sa foloseasca pronumele de politete. Nu a inteles ce este acela "pronume de politete" asa ca am plecat de acolo fara vreo speranta ca data viitoare va fi mai bune.

Lasati un comentariu daca doriti sa povestim mai mult, daca vreti sa impartasiti o intamplare asemanatoare si ce faceti voi in astfel de situatii.

P.S. Deoarece blogul este un mediu familiar, ne este permis sa vorbim la per tu :)

Va salut cu respect,
Alina

Cateva cuvinte despre mine

Sunt o tanara de 29 de ani. De regula aleg echilibrul in viata de zi cu zi, ma imbrac si ma comport normal, nu ies prea mult evidenta decat atunci cand imi sustin un punct de vedere in care cred cu desavarsire.

Am descoeprit de mic copil ca imi place sa analizez oamenii, sa-i studiez, sa-i ascult si sa intuiesc ceea ce vor sa faca. Am descoperit apoi ca empatia e o calitate si o "arma" in acelasi timp in zilele noastre, cand vedem tot mai des in jurul nostru grimase triste, preocupate, uneori rautacioase, poate chiar agresive. Am spus grimase si nu persoane, pentru ca o persoana poate fi descrisa mai mult de atat, cu bune si rele.

Ce fac eu prin intermediul acestui blog - povestesc si scriu despre ceea ce a fost, nu mai este si ar trebui sa fie OSPITALITATE. Mai exact, modul in care ne comportam, tratam si judecam oamenii, modul in care ne oferim serivciile clientilor nostri, indifirent de domeniu, maniera simpla de a aplica reguli de bun simt si conduita, ce inseamna sa fii un team player, sau un leader, cum sa ne gestionam emotiile si cum sa construim veritabil pe termen lung

Am ales sa fac asta deoarece am activat in domeniul vanzarilor de aproximativ 10 ani si in domeniul hotelier (spa) de 4 ani. In tot acest timp am invatat de la oameni scoliti si cu prestanta profesionala, ce inseamna cu adevarat un client, cata valoare are si cum trebuie "ingrijit", ce inseamna sa ai o echipa, cum este sa lucrezi cu diferite tipologii de oameni pentru acelasi scop, cum sa rezisti presiunii, cum sa-ti asumi responsabilitati si cum sa-ti gestionezi propriile emotii si ganduri in momente in care nu este permis

Incet, incet am ajuns si trainer, lucru de care nu sunt mandra, sunt pur si simplu fascinata. Este maniera prin care ma dezvolt eu - cunoscand oameni noi, impartasind cu ei cunostintele proprii, invatand zi de zi de la altii, in incercarea de a redescoperi valori, grija si atentie pentru oameni.

Va astept cu interes si drag sa vorbim despre intamplarile si provocarile de zi cu zi, atat din viata profesionala, cat si din cea personala.

 Cu ganduri bune,
Alina