Cu siguranta ati simtit cel putin o data ca cel care ar trebui sa va serveasca intr-un restaurant, cafenea, magazin s.a.m.d. nu are nici cea mai mica intentie sa o faca? Sau o face dupa vreo 20 de minute?
Am sa va povestesc pe scurt o intamplare petrecuta luna trecuta in Bucuresti la reintoarcerea mea si a sotului meu din vacanta.
Pentru ca era o zi cu soare, noi eram relaxati si nu ne grabeam, am decis sa ne oprim la o terasa din centrul vechi, loc in care doar o singura masa era ocupata. Am decis sa bem ceva aici la gandul ca nu vom sta mai mult de 30 de minute. Apare un tanar care ne saluta politicos, ne lasa meniurile pe masa si pleaca. Decizia noastra a fost rapida, adica am ales o cafea si o bere. Problema a aparut cand nu mai aveam cui sa-i spunem ceea ce ne dorim pentru ca nu mai venea nimeni. Repet -la aceasta terasa eram noi doi si inca alte doua persoane! Trec 10 minute, trec 15, trec 20 - Nimeni! Desi sunt o fire rabdatoare si intelegatoare, in acest caz limita "asteptarii" era deja depasita si am decis sa plecam.
Ne-am ridicat si am plecat fara sa ne intrebe nimeni nimic.
Am decis sa alegem un alt loc. Alta terasa, alta abordare la fel de neprofesionista.
Fiind in jurul orei 12.00, intr-o zi de vineri, terasele nu abundau de clienti, deci promptitudinea serivirii clientului ar fi trebuit sa fie un lucru mai mult decat sigur.
Ne-am asezat. Dupa 10 minute in care am ascultat toata conversatia si rasetele barmanului si ale ospataritei, apare o domnisoara care ne intreaba ce dorim. Nu stim ce dorim pentru ca nu primisem un meniu..... Aduce meniul, ne decim, trec alte 10 minute pana vine domnisoara. "V-ati hotarat?", ne intreaba ea. Noi raspundem ca da, sotul meu spune primul. Intorcandu-se la mine - "Tie ce iti aduc?" - eu ridic surprinsa din sprancene, fac o pauza de cateva secunde si comand o cafea.
Discutia a continuat in aceeasi varianta "per tu" pe toata durata sederii acolo, pe langa faptul ca pentru o bere si o cafea am asteptat alte 15 minute. Motivul - barmanul vorbea aprins la telefon si are foarte absorbit de discutie in timpul programului.
Voi insista mai mult intr-un articol separat despre abordarea extrem de familiara si nepermisa in domeniul prestarilor de servicii, pe care o primim noi clientii si pe care o toleram fie din prea mult bun simt al nostru, fie de rusinea celui / celei care ar fi trebuit sa invete sa utilizeze pronumele de politete in cei primii 7 ani de casa. Sau au uitat ce au invatat acasa, ca sa nu invinuim bietii parinti, dat fiind mediul destul de tupeist (va rog sa-mi scuzati cuvantul folosit) in care traim.
Si pentru ca nu puteam sa plec de acolo fara o mica atentionare pentru domnisoara, care a fost amabila in general, dar a uitat ca indiferent ce varsta are clientul din fata ta E OBLIGATORIU sa i te adresezi cu DUMNEAVOASTRA, i-am spus in privat ca daca doreste sa aiba un job relaxant si sa primeasca tot ce este mai bun de la oameni (apreciere, promovare si recompensa) trebui sa foloseasca pronumele de politete. Nu a inteles ce este acela "pronume de politete" asa ca am plecat de acolo fara vreo speranta ca data viitoare va fi mai bune.
Lasati un comentariu daca doriti sa povestim mai mult, daca vreti sa impartasiti o intamplare asemanatoare si ce faceti voi in astfel de situatii.
P.S. Deoarece blogul este un mediu familiar, ne este permis sa vorbim la per tu :)
Va salut cu respect,
Alina
