Imi pasa de mine!

Iata ca au trecut cateva luni bune de cand nu am mai scris si acum m-am decis sa revin pentru ca am ceva de spus. Pentru ca am facut o pauza cam lunga, ar fi frumos si politicos din partea mea sa-mi justific pe scurt absenta.
Motivul este simplu - nu am avut despre ce sa scriu. Aceasta perioada a fost si este pentru mine perioada de redescoperire, reorientare si re re re ...... :)
Am decis ca acum, in urma unor evenimente pe care le-am trait, sa scriu cu asumare ca "Da, imi pasa de mine".
O fac declarativ si cu responsabilitate ca am decis ca parerea celorlalti sa nu mai conteze.
Mi se pun tot felul de intrebari, cum ar fi: "ce mai faci? ce mai e nou? ce faci mai departe? dar de ce ai facut asa si asa? am auzit ca.....dar cum asa?" etc.
E cumva ciudat si apasator sa simti presiunea celor din jur ca pe niste bagaje pe care trebuie sa le cari dupa tine pentru ca "asa trebuie", bagaje care mai mult te incurca decat te ajuta.

Si astfel se nasc doua sentimente: curiozitatea si compatimirea.

Curiozitatea imi place si mie in masura in care nu intru in detalii prea personale, insa compasiunea este ceea ce refuz si resping. Este un sentiment odios sa auzi "vai saraca, vai ce naspa, vai vai vai"
OK, am inteles. Compasiunea dezvaluie partea umana din nou si inevitabil o simtim si o exprimam cand situatia o cere.
Dar ce ne facem cand numai asta facem? Ne lamentam permanent si plangem de mila altora pentru ca ne face bine sau pentru ca a devenit obisnuinta?

Recunosc, compasiunea este o virtute. Dar sa fie sincera!

O compasiune falsa se simte, este apasatoare si, cum imi place mie sa spun "orice calitate dusa la extrem devine defect" (expresia nu imi apartine, dar o folosesc des pentru ca e e foarte "graitoare")

Oare de ce avem mai multa nevoie? De mila sau de incurajare?

Ca sa fii intr-adevar de ajutor cuiva vino cu un cumul de instrumente: compasiune + incurajare
Aratand compasiune devii empatic, intelegi ceea ce se intampla cu celalalt, asculti si observi.
Incurajand arati ca iti pasa cu adevarat si ca esti acolo sa ajuti, indiferent sub ce forma vine ajutorul (moral, material etc.)

Nu judeca!
Ai acest drept? Nu.
Ai trait tu experienta celuilalt? Poate da, poate nu. Si chiar daca da, experienta personala ramane personala.
Ai trait tu suferinta sau fericirea celuilalt? Nu.
Si lista poate continua......

Si pentru ca mie imi pasa de mine, aleg sa gandesc, sa traiesc si sa fac ceea ce imi doresc eu!

Motiveaza-te simplu si clar in fiecare zi:
"ALEG SA FIU EU ASA CUM SUNT!"
"ALEG SA FIU CEA MAI BUNA VERSIUNE A MEA, FARA APROBAREA NIMANUI!"

Cu drag,
Alina

Invidia intre colegi

Vreau sa v-o prezint pe Natalia.

Pe Natalia am cunoscut-o acum ceva vreme si ne-am imprietenit. Avem cam aceeasi varsta, am trecut prin experiente asemanatoare si avem cam aceleasi ganduri despre viata.

Pentru ca v-am promis mai demult ca o sa scriu despre invidia la locul de munca (tare urat cuvantul asta), am ales sa va scriu povestea Nataliei, care reflecta perfect tabloul.

Natalia isi cauta acum cativa ani un loc de munca si l-a gasit printr-o cunostinta. Avea experienta si studiile necesare pentru acest job, deci aceasta „cunostinta” nu a trebuit sa intervina foarte mult pentru ca ea era mai mult decat potrivita pentru acel job.

La inceput, toate bune si frumoase, colegii erau draguti, s-a integrat repede si isi facea treaba foarte bine.

Ei, de aici s-au schimbat lucrurile.

Avea aproximativ 12 colegi, dar munca ei cea mai mare era in legatura directa cu alte doua persoane. O persoana cu un an mai tanara, foarte bine pregatita, cu doua facultati si master, disciplinata, ambitioasa si muncitoare. Cealalta persoana, o tanara doamna care nu isi arata varsta, dar care era mai preocupata de propria persoana decat de munca. Pe scurt, munca efectiva era facuta de Natalia si colega ei mai tanara.

O perioada nu a fost o problema pentru Natalia, atat timp cat isi facea treaba ei si colabora frumos cu ceilalti.

Dar, a sosit momentul cand Natalia noastra a fost promovata. Nu si-a dorit, dar sefii ei au fost foarte fermi si au decis ca Natalia sa preia parte din management.

Si de aici povestea se schimba...

In prima faza au aparut barfele – „Cum de au promovat-o pe asta? E ultima venita si prima promovata? Normal, a avut pile, se da bine pe langa sefi....etc....”

Natalia a observat schimbarea de atitudine si mai ales o mare ipocrizie din partea unor colegi, in special a colegei pe care ea o aprecia cel mai mult si cu care ea lucra cel mai bine.

 Nu a inteles nici acum de ce aceasta invidie, ciuda si resentimente, cand ea nu a facut altceva decat sa-si faca treaba foarte bine si a fost promovata pe buna dreptate – lucru care s-a dovedit in timp, dar care nu a schimbat prea mult parerea unor colegi.

Ce se intamplase de fapt?

Natalia a inteles dupa o vreme, desi i-a fost destul de greu sa „supravietuiasca” demn situatiei ca nu ea era problema, ci FRUSTRAREA celorlalti.

Pe de o parte, era de inteles ca cineva care are doua facultati si master, sa aiba asteptari mai mari. Ceea ce nu a inteles aceasta persoana, este ca nu Natalia era de vina pentru faptul ca ea nu fusese promovata si ca de fapt ea merita mai mult.

Chiar daca imi place foarte mult psihologia, prefer sa nu analizez foarte in amanunt cauzele frustrarii si resentimetelor aruncate asupra Nataliei, ci sa va ofer SOLUTIA Nataliei, pe care o recomand cu caldura.

Natalia a incercat sa-i arate colegei sale aprecierea sa sincera pentru ceea ce face si este. A implicat-o mai mult in activitati importante alaturi de ea, ba mai mult, a reusit sa-i obtina o promovare – pe buna dreptate.

Din pacate, nu a fost de ajuns. De fapt, EA ISI DOREA LOCUL NATALIEI!

Pentru ca prietena mea a inteles acest lucru, a adoptat o alta pozitie. Ce a facut efectiv?

A diminuat pauzele. Astfel, a redus momentele in care toata lumea vorbea de toata lumea si a preferat sa se detaseze de zvonuri, barfe, impresii etc.

A ales sa vorbeasca mai putin si sa faca mai mult.

A decis sa vorbeasca dechis, calm si ferm cu fiecare coleg in parte fara sa tina seama de ceea ce se vorbea in spate.

Nu i-a fost deloc usor. S-a simtit indepartata, ignorata, fara autoritate.

Apoi si-a dat seama ca „gura lumii nu o inchide nimeni” si a lasat lucrurile sa evolueze de la sine.

Ce credeti ca s-a intamplat?

Cei care i-au dorit raul, s-au batut cu propriile arme. Fiind preocupati mai mult de ceea ce face Natalia, de a o judeca si de a o barfi, AU UITAT DE EI.

De fapt nu mai aveau timp sa-si indeplineasca sarcinile serios si eficient, nu isi vedeau propriile greseli si isi ocupau timpul de lucru cu ranchiuna si discutii inutile.

Si totul s-a intors impotriva lor!

Au inceput sa plece sau sa fie ajutati sa plece.

Si astfel au venit oameni noi, iar „raul” a fost eliminat!

Mi-a placut detasarea Nataliei cand mi-a povestit si am invatat de la ea ca sunt lucruri pe care nu le poti controla, de aceea vom obosi repede si inutil daca vom incerca asta.

Natalia ar fi putut sa plece ea atunci cand lucrurile nu mai erau la locul lor. Dar nu! Ea stia ca nu a gresit cu nimic si nu are de ce sa plece, desi recunoaste ca nu i-a fost usor si ca a avut momente cand a vrut sa se retraga.

Au ajutat-o foarte mult reusitele ei profesionale, admiratia si respectul sefilor si clientilor ei.

Imi place Natalia si pentru ca isi recunoaste greselile si ca reuseste sa le indrepte. Este un om cu demnitate, care nu poarta ranchiuna.

Este un om impacat cu sine si asta se vede! Si sunt convinsa ca aceasta este cheia succesului ei.

Cu drag si respect,

Alina

Despre increderea in sine - drumul spre succes

Plecand de la premisa ca oamenii care au incredere ei sunt admirati de noi toti pentru calitatile lor, increderea in sine reprezinta un aspect important in aproape toate domeniile vietii noastre....Si totusi sunt multi cei care se lupta sa o dobandeasca.

Din pacate, acest lucru poate deveni un cerc vicios – persoanelor care au putina incredere in ele le va fi foarte greu sa devina oameni de succes.

Oamenii care au incredere in ei, ii insipra si pe ceilalti – public, colegi, sefi, subalterni, clienti, prieteni.

Iar castigarea increderii celorlalti este „cheia” prin care o persoana cu incredere de sine devine o persoana de succes.

Vestea buna este ca INCREDEREA IN SINE POATE FI DOBANDITA SI INVATATA.

Increderea in sine se oglindeste in multe feluri: comportament, limbaj verbal si non-verbal, cum spui, ce spui, cum asculti etc.

Increderea de sine are doua componente: auto-eficienta si stima de sine.

Castigam o anumita auto-eficienta cand detinem acele calitati ce ne ajuta sa ne atingem obiectivele, iar acele calitati chiar conteaza si ofera increderea ca vom reusi si sa trecem peste obstacolele inerente, sa le depasim, ajungand astfel la un nivel superior.

Stima de sine este un termen destul de general, ce insumeaza mai multe aspecte ale vietii noastre, si ne ofera dreptul de a fi fericiti. Partial, acest lucru provine din faptul ca oamenii din jurul nostru ne aproba, fapt pe care putem sau nu sa-l controlam. Totusi, stima de sine provine si din faptul ca ne comportam virtuos, ca suntem buni in ceea ce facem, si ca putem concura cu succes atunci cand ne dorim.

Unii oamnei cred ca increderea de sine poate fi construita prin afirmare si gandire pozitiva.

Intrebarea ramane totusi cum putem sa ne construim o fundatie buna si de durata pentru o incredere de sine durabila si reala?

Vestea proasta este ca nu putem face acest lucru in 5 minute.

Vestea buna este ca increderea de sine se poate capata oricand, atata timp cat ai determinarea si concentrarea sa faci lucrurile pana la capat. Si ceea ce e si mai bine, e faptul ca lucrurile si faptele pe care le vei face ca sa-ti construiesti increderea de sine, vor fi „caramizi” pentru succesul tau – in cele din urma, increderea ta va iesi din reusite solide si reale. Si nimeni nu-ti va putea lua asta niciodata!

Iata mai jos 3 pasi catre increderea in sine, pe care o vom denumi metaforic „calatorie”:

1.     Pregatirea pentru calatorie

Primul pas il reprezinta pregatirea ta pentru calatorie. Ai nevoie sa tii seama de locul in care te afli, gandeste-te unde vrei sa ajungi, pregatesti mintea si starea de spirit pentru calatorie, si ia-ti angajamentul de a incepe si de a te tine de aceasta calatorie. 

De facut 5 lucruri:

 

-         Gandeste-te la ceea ce ai realizat deja. Fa o lista cu 10 lucruri importante pe care le-ai realizat (job, proiect, familie etc). Pune acaesta lista intr-un loc la care sa ai mereu acces, ia-ti cateva minute si constientizeaza-le!!! Ai reusit cateva ceva pana acum, nu-i asa? Oricat de neimportant ar parea, acestea fac parte din tine si evolutia ta!

-         Gandeste-te la punctele tale tari. Te poate ajuta foarte mult o analiza SWOT. Ia-ti cateva minute si reflexteaza asupra acestora. Da, sunt ale tale! Cum sa nu te bucuri de ele?

-         Gandeste-te la ceea ce e important pentru tine si unde vrei sa ajungi. Stabilirea si atingerea obiectivelor este o parte importanta a acestui proces, iar adevarata incredere in sine provine de aici.

-         Pregateste-ti mintea! Invata sa descoeri si sa invingi gandul negativ care sta la panda mereu gata sa atace si sa-ti distruga increderea.

-         Asuma-ti faptele si incredinteaza-te succesului! Ultima a pregatirii calatoriei este sa-ti faci o promisiune clara si fara echivoc ca vei face aceasta calatorie si ca vei face tot ce iti sta in putere sa o finalizezi – sa-ti castigi increderea!

Increderea in sine implica echilibru.

Pe de-o parte  sunt cei care au foarte putina incredere in ei, iar pe de alta parte sunt persoanele care au prea multa incredere in fortele proprii.

Cei cu putin incredere in sine nu isi asuma riscuri, ceea ce ii face de cele mai mlte ori sa nu actioneze deloc. In schimb, cei cu prea multa incredere isi asuma riscuri prea mari si „se prabusesc” crunt. 
  
De asemenea, daca esti prea optimist nu te vei stradui indeajuns de mult sa ai succes, nu vei depune nici un efort spre obtinerea unui obiectiv, si astfel acest optimism supraevaluat va deveni un inamic.

2.     Debutul

Aceste este momentul de inceput, cu pasi marunti dar siguri, facand lucrurile corect, cu reusite mici, dar clare, iti vei construi durabil increderea.

Invata pentru succes – vizualizeaza-ti obiectivele si identificati calitatile de care ai nevoie pentru a le atinge. Si tine seama de cum sa-ti insusesti bine acele calitati. Nu e suficient sa gasesti o solutie la o problema, ideal este sa obtii un certificat sau o calificare care sa-ti ateste cunostintele si calitatile dobandite.

Concentreaza-te pe elementele de baza – cand incepi ceva, nu incerca ceva prea sofisticat sau elaborat. Si nu tinde spre perfectiune – doar bucura-te sa faci lucruri simple si bune.

Stabileste-ti obiective mici si realizeaza-le – avand obiective mai mici la inceput pe care sa le atingi cu usurinta, ca mai apoi sa sarbatoresti si sa contientizezi reusita, vor devini obicei. Cu pasi marunti, ve ajunge sa ai oiective din ce in ce mai mari si mai valoroase. Dar pas cu pas, putin cate putin. Fii moderat cu tine, apreciaza-ti micile succese si munceste cu placere pentru urmatoarele.

Lucreaza-ti mintea – ramai concentrat pe gandirea pozitiva si pe reusitele tale. Creaza-ti o imagine puternica a acestora, si vizualizeaza-le mereu!

Pe de alta parte accepta esecul. Accepta faptul ca greselile sunt inerente cand incerci ceva nou.  De fapt, daca deprinzi obiceiul de a percepe esecul ca pe o experienta din care ai invatat ceva, atunci aproape ca poti sa vezi esecul ca pe ceva pozitiv. In cele din urma, se pot spune multe despre zicala „Ce nu te omoara, te face mai puternic”

3.     Accelereaza spre succes

In acest stadiu te vei simti increzator. Acesta este momentul cand vei sarbatori cu adevarat succesul, te vei simti eliberat de frici, vei fi increzator in ceea ce esti si faci tu, si vei trece la alte si alte obiective de atins. 

ATENTIE! Ramai cu picioarele pe pamant – la un moment dat, prea multa incredere in sine devine aroganta, apoi superficialitate, si in cele din urma dezamagire – a ta si a celor din jurul tau.
  
Sursa: www.mindtools.com